Sofrologia se aseamănă cu meditația mindfulness, lucru ușor de înțeles având în vedere faptul că ambele îți extrag sevele din tradițiile și practicile orientale.

Multe dintre problemele apărute în cupluri s-ar rezolva dacă oamenii ar reuși să comunice mai bine unii cu alții. Iată care sunt cele mai frecvente 6 probleme de comunicare în relații și modul în care psihologii sugerează abordarea acestora:

Fiecare dintre noi îşi doreste cumva sa rămână aici. Chiar daca biologia nu ne permite sa fim nemuritori, tot ea ne scoate din încurcătură: ne permite să ne auto-copiem, să ne multiplicam, să populăm planeta cu succesori. Încercăm să îi creem asemenea nouă.

Ce este terapia sau consilierea de cuplu? Ajută sa discutati cu un psiholog despre problemele de cuplu? Terapia de cuplu creste riscul de a divorta? Este terapia de cuplu o solutie salvatoare? Ce este mit si ce este adevar legat de sesiunile de consiliere psihologica?

Relaţiile sunt ca mersul pe sârmă. Necesită diplomaţie, efort, dăruire. Şi dacă le ai pe toate, dar vântul este potrivnic? Câteva mici lucruri scăpate de sub control pot transforma cele mai bune relaţii în eşecuri. Punct şi de la capăt.

Cine nu a făcut nicio greșeală în îngrijirea copiilor, mai ales în primul an de viață al acestora? Instinctul nu este suficient în a fi părinți buni. Sursele de informație trebuie alese cu grijă pentru a nu cădea pradă unor erori de informare.

ACCEPTAREA ESTE O ATITUDINE SAU UN PROCES? Acceptarea ne este oferita adesea ca solutie atunci cand situatia este neplacuta si de neschimbat, sau cand schimbarea ar fi posibila insa cu riscuri sau costuri foarte mari.

Călătoriile cu mașina la drum lung sunt o adevărată provocare pentru părinți. Mulți părinți evită să plece cu copiii lor la drum lung, gândindu-se la partea dificilă a acestor călătorii sau considerând vacanțele cu copiii ca fiind o corvoadă.

9-12 luni este o etapă fascinantă în viața bebelușilor. Aceștia devin mai siguri pe mișcările lor, se ridică în picioare, fac primii pași, deși continua să se deplaseze de-a bușilea, sunt foarte curioși, explorează peste tot.

Modul in care gandim determina modul in care simtim si comportamentul pe care il adoptam – aceasta este ideea de baza de la care porneste abordarea psihoterapiei cognitiv comportamentale si ale carei elemente le regasim si in tehniciile de interventie din zona de coaching si dezvoltare personala. Vorbim aici de COGNITIV si apoi de COMPORTAMENTAL…

Ce este mobbingul şi de ce este mai grav decât alte forme de stres la serviciu? Stim sa identificam hărţuirea psihologică la locul de muncă? De ceva vreme mă gândesc să scriu despre acest fenomen, *mobbing* (foarte des întâlnit – constat eu acum), pe care îl știam și îl experimentez des…și profund, de ceva vreme.

Uneori viata ne poate pune in fata unei situatii nedorite, cum ar fi divortul de persoana care candva ne-a fost draga. Separarea si efectele ei pot zdruncina o fundatie care anterior s-a crezut foarte stabila. Efectele la nivel psihologic poate avea un impact puternic, iar emotiile traite din aceasta perioada de tranzitie pot afecta intreaga noastra viata pe viitor daca nu le gestionam.

Ai iubit perioada de sarcină. Ai așteptat cu nerăbdare clipele magice în care îți îmbrățișezi puiul. Ți-ai imaginat în repetate rânduri cum va fi bebelușul, ce va face, cum îți va zâmbi. I-ai pregătit cu drag lucrușoarele, poate și patul sau camera. I-ai cumpărat cele mai scumpe produse, cele mai frumoase jucării.

-Nu ma rasfata. Stiu foarte bine ca nu mi se cuvine tot ceea ce cer. Dar incerc totusi.
– Nu-ti fie teama sa fii ferm cu mine. Asta ma aseaza la locul meu.
-Nu folosi forta cu mine. Asta ma obisnuieste cu ideea ca numai forta conteaza.

Prinși în vâltoarea evenimentelor, cu nostalgia trecutului sau cu proiectele noastre pentru viitor, uităm deseori să trăim prezentul, neglijăm clipa actuală, care este singura care ne poate aduce trăiri intense și bucurii.

Nașterea cu blândețe, atunci când bebelușul este pregătit, ar trebui să fie un deziderat pentru fiecare femeie, dacă starea de sănătate a sa și a bebelușului permite acest lucru. Sarcina și nașterea, dincolo de procedurile medicale care se impun pentru siguranța mamei și a fătului, înseamnă un cumul de emoții.

Astazi traim intr-o societate orientata foarte mult spre profit si atingerea obiectivelor materiale, iar cuplul modern are nevoi adaptate evolutiei societatii. Astfel, a avea nevoie de iubire, de afectiune, de recunoastere sau de suport emotional a devenit mai degraba un dezavantaj si privit ca pe o slabiciune.

De cate ori ai trait o experienta frumoasa la care nu iti venea sa ii dai drumul? Mie mi se intampla foarte des…si in urma constientizarilor am ales sa impartasesc cu voi cateva intelegeri care au avut loc in urma interogarilor interioare recente despre “ce este adevarat Aici si Acum?"

Am observat adesea cum oamenii confunda vinovatia cu asumarea responsabilitatii. Am auzit intr-o zi chiar si un trainer de educatie financiara spunand intr-un context in care vroia sa vorbeasca despre asumare: „eu sunt vinovat de ceea ce mi se intampla".

Copiii, ca si adulții, se îngrijorează din când in când, iar pentru unii dintre ei îngrijorarea este o emoție  trăită constant. Grijile sunt adesea însoțite de îndoială, frică şi lipsă de încredere, iar gândurile asociate acestor emoții se desfășoară fără oprire în mintea copilului, împiedicându-l să adoarmă sau chiar provocându-i dureri în diferite zone ale corpului (somatizări).

Vine o zi in viaţa unui om când ar vorbi cu cineva care să-l accepte aşa cum e, făr’ de judecată, în discreţie deplină, măcar de s-ar mai răcori şi el un pic. Dacă se mai şi găseşte vreo soluţie la problema sa, născută din sinergia a două creiere, atunci da, ar fi fantastic!

Încă de când am intrat in domeniul Psihologiei si apoi al Psihoterapiei, am dorit sa scriu despre diferențele dintre acestea si alte domenii afiliate, atât pentru plăcerea personala de a transmite informația corecta celui de lângă mine, cat si pentru a contribui la educația generala.

Oameni buni, nu vi s-a acrit de această sintagmă?
După atâţia în Resurse Umane, vă mărturisesc sincer faptul că mi-e lehamite când o aud.

Multe persoane isi pun aceaste intrebari: "Cu ce ma ajuta sa vorbesc cu un psiholog? O discutie cu un psihoterapeut imi rezolva problemele?" Am să încep, contraintuitiv poate, să fac apel la argumentele unor oameni aflaţi realmente în suferinţă, oameni pe care i-aş fi putut ajuta şi pe care i-am privit – neputincioasă, cu mare durere în suflet şi compasiune – cum se scufunda încet şi sigur în nisipurile mişcătoare ale propriilor vieţi.

Poate că aţi mai auzit faptul că relaţia de cuplu are rolul de vindecare a rănilor din copilărie.
Degeaba ne facem noi iluzii deşarte că n-am ales bine, că n-am fost raţionali, că…că… Fals!

Discut cu o femeie preocupată de perspectiva de a deveni mamă. Femeie inteligentă şi frumoasă, fină observatoare a naturii umane, ea îmi împărtăşeşte:
– Observ la mamele din jur faptul că, apariţia pe lume a unui copil, le apasă toate “butoanele" şi le explodează în faţă toate durerile şi fricile neadresate până atunci. Tu eşti mamă a doi prichindei. Spune-mi, aşa stau lucrurile?

O categorie de varsta cu care lucrez de ceva vreme este reprezentata de adolescenti. Acesta etapa de varsta se desfasoara cu aproximatie intre 12 si 24 de ani (da!! trece peste 20 de ani).

Am fost intrebata adesea de ce imi place sa lucrez cu copii si adolescenti.  De multe ori am oferit un raspuns in functie de persoana si de contextul in care ma aflam. Acum, alegand sa am un moment de introspectie pentru a-mi oferi cu adevarat un raspuns, inteleg ca la baza motivatiei mele stau aspecte personale, dar mai ales aspecte profesionale.