Copiii, ca si adulții, se îngrijorează din când in când, iar pentru unii dintre ei îngrijorarea este o emoție trăită constant. Grijile sunt adesea însoțite de îndoială, frică şi lipsă de încredere, iar gândurile asociate acestor emoții se desfășoară fără oprire în mintea copilului, împiedicându-l să adoarmă sau chiar provocându-i dureri în diferite zone ale corpului (somatizări).
Pentru a identifica ce gânduri declanșează îngrijorarea, puteți face următorul exercițiu cu copilul: întrebați-l care dintre gândurile listate mai jos apar în mintea lui şi cu ce frecvenţă (copiii pot nota într-un jurnal gândurile corespunzătoare). Rugați-l pe copil să completeze următoarele gânduri, începând de la afirmația: “Uneori îmi fac griji…”:
Că voi fi tachinat/agresat/victima bulying-ului (pentru acei copii care cunosc termenul), apoi mă gândesc…
Că nu sunt îndeajuns de bun la anumite lucruri, apoi mă gândesc…
Că am provocat/asistat la o cearta, apoi mă gândesc…
Că cineva este foarte supărat pe mine, apoi mă gândesc…
Că aş vrea să îi rănesc pe alții, pentru că şi ei m-au rănit pe mine, apoi mă gândesc…
Dacă oamenii mă plac, apoi mă gândesc…
Pentru oameni sau animale care mor, apoi mă gândesc…
(orice altceva), apoi mă gândesc…
Un astfel de exercițiu ne ajută să ne dam seama cum putem cădea în capcana unei gândiri fixate, ca apoi să vedem ce reacții obișnuim să avem faţă de astfel de gânduri.
„Primul ajutor pentru griji” este un exercițiu de mindfulness pentru lucrul asupra grijilor, care învață copiii sa își mute atenția în afara minţii şi să se distanțeze de gândurile lor. Spuneți copilului că își poate coborî atenția așa cum coboară un păianjen pe pânza lui. Atenția coboară din ce in ce mai mult, pana în abdomen. Nu exista gânduri in abdomen, doar respirația- mișcarea calmă a respirației. În adâncul abdomenului totul este calm. Aici nu sunt griji. Aici nu sunt certuri. Aici este pace şi liniște intensă.
Ori de cate ori copilul se îngrijorează, acesta poate face doua lucruri:
Să observe în legătură cu ce se îngrijorează
Să își mute atenția de la minte, în jos, către respirația din abdomen, pentru ca aici nu există gânduri.